vineri, 9 ianuarie 2009

Calator

Ne intrebăm adesea pentru ce este toată aglomeraţia şi forfota creată în cotidianul nostru. De ce ne naştem? Pentru ce trăim? Avem un traseu lung de străbătut care începe cu prezentul. Aici şi acum ne începem misiunea de călători. Ca şi oameni, suntem pioni consacraţi pe tabla de joc a vieţii şi nu putem direcţiona în niciun fel cursul de desfăşurare a lucrurilor. Ne simţim inutili şi nu mai putem judeca. Unde sunt conceptele? S-au spulberat într-un neant insipid, fără urmă de frumos? Unde s-au risipit clipele în care priveam în jur şi admiram roua dimineţii,măreţia soarelui sau splendoarea apusului? Trăim. Ne îndreptăm cu toţii spre o anume ţintă, în care ne punem speranţele unui nou început. Cum se începe un inceput? Pe cărarea vieţii, există multe astfel de ambiţii. Să ai o slujba decentă, un salariu acceptabil sau o casă frumoasă e mare lucru în lumea de azi. Însă viaţa nu înseamnă avuţie. Viaţa trebuie înţeleasă şi acceptată drept un dar suprem şi nemeritat. Ne-am născut şi ne îndreptăm cu repeziciune spre nicăieri. Unde ne potrivim în acest Univers atât de vast? Ne trezim dimineaţa, mergem la şcoală, mâncăm sau dormim, împlinim parcă o rutină zilnică. Şi, totuşi, trăim pe acest pământ. Ne întrebăm adesea: cine suntem? Ce este viaţa? Încotro ne îndreptăm? Zeci de întrebări se învârt în jurul nostru, întrebări ale căror răspunsuri poate nu le vom afla niciodată. După cum o carte are un autor şi după cum o clădire are un arhitect, tot aşa şi existenţa umană are un scop dat de Creatorul ei. Şi acesta este simplu. Fericirea veşnică ce nu depinde de circumstanţe sau posesiuni, ci doar de Dumnezeu, fără de care viaţa nu are sens. Ca şi oameni, călătorim în timp. Fără vreo influenţă a trecutului sau deloc brăzdaţi de un viitor glorios, reuşim să ne atribuim denumirea de călători. Procesul trăirii noastre este însuşi o dovadă a firii noastre. Viaţa este o călătorie fara bagaje, dar cu o destinaţie clară. Din moment ce ştim încotro ne îndreptăm, ne vine uşor să ne atingem idealurile. Lupte zadarnice, eforturi incontestabile... totul se învârte în jurul timpului. Suntem legaţi unii de alţii, tocmai pentru că, intenţionat sau nu, suntem călători comuni, ce urmăm acelaşi traseu lung şi obositor. Ne diferenţiem prin scopul pe care dorim să-l atingem. Unii doresc veşnicia, alţii nu doresc nimic. Important este că pentru toate există un anumit ţel. Te afli la început de drum şi nu ştii încotro să mergi? Consideri că tot ce se întamplă cu tine nu are niciun rost? Ştii cine ţine cheia secretului tău? Dumnezeu are un plan cu viaţa ta, care va fi dus la îndeplinire încet şi sigur. Aleargă spre cer! Acolo poţi culege fericirea la care orice suflet visează!

Un comentariu: