Lumina sau intuneric?

Imagineaza-ti pentru o clipa ca te afli intr-o incapere intunecoasa,fara usi si fara geamuri dar esti constient ca in locul in care esti,exista un intrerupator si undeva un bec.Consideri ca esti capturat intr-o inchisoare despartita de tot ce inseamna sens si simti ca esti singur.Desi sti ca in apropiere este o lumina,te gandesti ca degeaba ai cauta, repetandu-ti incontinuu ca este imposibil sa gasesti intrerupatorul in bezna aceea deplina.Nici macar nu incerci sa te ridici si sa incepi sa cauti.Poate ca nu vei gasi sursa din prima incercare,poate nici din a doua.Poate vei spune ca e in zadar si te vei aseza din nou jos,revenindu-ti la starea initiala.Niciodata insa nu poti sti din a cata incercare vei reusi sa gasesti lumina.Important este ca ea exista.E chiar langa tine si umbrit de gandurile tale,uiti ca trebuie sa pornesti in cautarea ei.
Asa este si cu viata.Suntem inchisi intr-un cerc din care simtim ca trebuie sa evadam.Dorim cunoastere fiind strapunsi de anumite idealuri.Vrem sa facem lucruri marete,dar nu luptam deloc.Preferam sa stam deoparte,ca nu cumva sa fim deranjati din visarea noastra si asteptam raspunsuri la intrebarile ce ne brazdeaza sufletul si inima.Asteptam ca,brusc,sa devenim mai rationali,mai agreabili sau mai intelepti,insa noi nu facem nimic.Poate te intrebi:"Ei bine, ce pot face eu?Eu nu-mi cunosc viitorul.Maine e o incertitudine.De ce sa ma straduiesc sa gasesc un scop,atata timp cat in ziua urmatoare il pot pierde?"De ce?Pentru ca exista UN SCOP care iti garanteaza vesnicia.Si tocmai pentru ca nu ai timp, trebuie sa profiti de sansa pe care o ai.Traim in intuneric.In pacat.Suntem robiti de noi insine si de lucruri ce pun bariere intre fiinta noastra si Divinitatea Absoluta,singura sursa ce ne poate asigura viata eterna.E atat de simplu sa incercam sa prindem aceasta sansa!Daca ea este chiar langa noi,de ce sa o irosim?De ce sa alegem lucruri efemere,in loc sa ne gasim defatarea in lucruri vesnice?In ciuda egocentrismului nostru,cineva ne iubeste si vrea din suflet sa ne directioneze viata.El este Viata.El este Lumina oamenilor.Lumina ce lumineaza in intuneric.Daca alegem sa traim in Lumina, descoperim ca in jurul nostru sunt mii de lucruri de care ne putem bucura si de a caror existenta,nu am stiut niciodata.
Revenim in final la camera noastra intunecoasa.Sa presupunem ca exista cineva care se ambitioneaza si reuseste sa gaseasca sursa de lumina.Se uita in jur.Bezna,nimic frumos.Goliciune impletita cu intuneric.Nici un sens.Acum,inchide ochii.Negru.Apasa pe intrerupator.Deschide ochii si mut de uimire priveste in jur.Niciodata nu si-ar fi putut imagina atata frumusete.In camara vietii lui,se aflau cufere cu pietre pretioase,podeaua era facuta din aur curat,peretii luceau cu o sclipire de cristal.Mai arunca o privire in jur.Descoperi o fantana cu nuferi in care isi privi chipul si se revazu pe sine.Ramase neclintit si fara cuvinte.Era o persoana noua,o persoana schimbata.Il cuprinse o bucurie imensa,ce ii inunda viata si il lasa mut de uimire.O lacrima ii curse usor pe obraz.Apoi zambi.Pentru prima oara observa ca in camera vietii lui se mai aflau cateva persoane.Erau preietenii lui.Acum stateau si ei in Lumina.Si erau fericiti.Fericiti pentru ca au inteles ca Lumina este mai tare decat intunericul.Fericiti ca a existat cineva,care i-a indrumat si pe ei la Sursa...SI ERAU CONSTIENTI CA NU VOR MAI FI NICIODATA SINGURI...